Trăim vremuri extrem de tensionate și de tulburi. Majoritatea oamenilor și-au pierdut reperele autentice iar cei ce le-au păstrat pe cele tradiționale se agață de ele, ca și cum ar fi unicul Adevăr, pentru care merită chiar să-și dea viața (că starea de bine și fericirea și le-au pierdut, oricum, demult…).
Conflictele micro și macro par să fi devenit starea firească a lucrurilor în zilele noastre iar „lupta” – unicul mijloc de supraviețuire.
Până și planeta Pământ – cândva Mamă primitoare și grijulie față de noi – a început să se revolte.
Unde te intorci, dai de câte o dispută sau un conflict. Ecologiștii luptă pentru salvara planetei; Conducătorii și oamenii de afaceri, luptă pentru resurse și maximizarea profitului; Big pharma luptă pentru vaccinare, Vaxxerii luptă pentru libertatea de a alege si pentru sănătatea copiilor și a viitoarelor generații; Ortodocșii luptă împotriva pierderii valorilor tradiționale, comunitățile LGBT luptă pentru libertatea sexuală și de gen (la ora actuală în număr de doar 57 de genuri recunoscute oficial…); Musulmanii luptă pentru Allah, americanii lupta pentru „pace”… secuii și maghiarii luptă pentru minoritate și identitate, românii luptă pentru unitate și tot așa, lista ar putea continua la infinit…
Într-un astfel de context socio – economico – energetico – personal, noi, cei ce ne-am păstrat conștiința, gândirea critică – corelativă – calitativă, speranța și curiozitatea de a înțelege lucrurile, în loc de a le lua de-a gata așa cum ni se servesc în media sau de către conștiința de masă, ne simțim adesea singuri, pierduți și confuzi. Astfel, fără să vrem, intrăm noi înșine într-o luptă proprie între cine, ce și cum suntem noi cu adevărat și toate „modelele” și reperele exterioare ce sunt atât de diferite de ceea ce simțim și alegem noi să trăim și să experimentăm… Atractorul este, bine înțeles, integrarea socială, siguranța zonei de confort, datoria fațâ de ceilalți și puternica credință că e mai bine să fim uniți și puternici decât suverani și singuri…
Uneori simțim că ne aflăm într-un vortex fără de ieșire, striviți între toate acestea și totuși…, în străfundul ființei noastre, rămâne o flacără aprinsă și răbdătoare, pe care, uneori, o putem chiar întrezări și aproape atinge.
Toată această luptă și puternicele conflice (exterioare și interioare) fac să ne prindem în capcana dualității, dându-ne impresia că nu există cale de ieșire… și cu toate acestea, ea există și este chiar în interiorul nostru… pornind din noi, extinzându-se în exteriorul nostru (cu impact și asupra celorlalți) și apoi întorcându-se înapoi la noi, plină de vitalitate și înțelepciune.
Calea de ieșire (început și final de drum, ca într-un cerc aflat pe o cale în spirală ascendentă) din toate acestea este Acceptarea. Nu permisivitatea, nu slăbiciunea, nu toleranța, nu sacrificiul de sine… ci pur si simplu ACCEPTAREA care face posibil ca lupta, polaritatea și prin urmare dualitatea din noi să ia sfârșit. Integrând, prin acceptare, ambele polarități într-un tot unitar, perfect, înțelept și puternic, care face ca tot ceea ce ne propunem și este optim benefic pe calea noastră să devină posibil, putem redescoperi liniștea, claritatea și înțelepciunea interioare, de care avem atât de multă nevoie, acum mai mult decât oricând.
Acceptarea a tot ceea ce este, exact așa cum este, este cheia pentru neutralizarea polarităților din interiorul nostru, pentru ca acestea să se integreze armonios în noi (ambele polarități laolaltă, Yin și Yang reunite), dând naștere întregului și echilibrului interior și deschizându-ne spre o cu totul nouă conștiință și dimensiune a lucrurilor, pe care, atunci cand suntem prinși în sparele vălului dualității, nu putem nici măcar să o bănuim.
Acceptarea este instrumentul magic care transformă imposibilul în posibil, ne deschide porțile către noua conștiință și noua energie (non-duale și cu infinite potențiale) și ne (re)pune pe calea Autenticității – nevoie primordială a oricărei ființe.
Important de luat în calcul este și faptul că – deși noi ne dorim să fim acceptați / acceptate de toți ceilalți, așa cum suntem -, în majoritatea cazurilor, noi înșine nu ne acceptăm pe sine, exact așa cum suntem… Prin urmare, cum ar putea ceilalți să ne accepte, dacă nici măcar noi nu o facem?!…
Te felicit că aii ACCEPTAT invitația de a explora împreună această temă și să identificăm pașii concreți pe care îi poți face pentru a începe să lucrezi cu Acceptarea de sine și de ceilalți, astfel încât și viața ta să se transforme, dintr-un câmp de luptă, în Paradisul de mult visat, pe care îl poți avea Aici și Acum pe Pământ.
De ce?
Pentru că știi și simți că există în tine ceva mai mult decât tot ceea ce ai lăsat să se manifeste până acum. Pentru că simți că familia sau societatea au pretins de la tine, în mare parte, altceva decât ceea ce ești tu, cu adevărat. Pentru că alegi să-ți iei viața în propriile mâini și să creezi din ea exact ceea ce îți dorești. Pentru că, în planul profund al ființei tale, știi că toate experiențele trăite până acum s-au transformat într-o înțelepciune capabilă să trezească Maestrul tău interior și pentru că ai acceptat invitația de a te conecta la noua conștiință și noua energie, parcurgând anul acesta Roata Noii Conștiințe, în armonia geometriei sacre și vibrația înaltă și rezonantă a culorilor Mandalelor de Lumină…
Pentru că poți, vrei și meriți!…
P.S.: Un film scurt despre o poveste lungă, trăita (mai mult sau mai puțin) de fiecare dintre noi, pentru a vă introduce în energia workshopului 🙂
